ca si cum preaplinul sufletului nu s-ar revarsa cateodata prin metaforele cele mai gaunoase, fiindca nimeni, niciodata, nu poate da masura exacta a nevoilor, nici a conceptiilor, nici a durerilor sale, iar cuvantul omenesc este ca un ceaun dogit in care batem ritmuri de ursari, cand de fapt am ravni sa induiosam stelele.