De fiecare data o iau de la inceput.Iau intodeauna un caiet nou.De fiecare data sper ca asta va duce la ceva,ca va fi o experienta constructiva,ca voi deschide o usa.Dar nu.Pana sa ajung la o usa oarecare,ma opresc in loc.Acelasi obstacol invizibil:daca ar fi vizibil,l-as ocoli.Invizibilul e ceea ce ma opreste in loc.Cel putin ar trebui sa incerc sa nu mai schimb caietul,sa incerc sa ajung pana la ultima pagina.Asta ar insemna ca voi fi spus aproape tot.Obstacolul e tocmai tot ceea mai am inca de spus.Chiar asta si sunt imbulzelile invizibile care imi taie calea.Spatiul meu interior nu e liber.