Doliul se dovedeste a fi un loc pe care il cunoastem doar atunci cand ajungem la el. [...] Nu putem sti dinainte despre faptul nesfarsitei absente care urmeaza (si aici sta esenta deosebirii intre doliul imaginat de noi si cel real), golul, opusul extrem al sensului, succesiunea inexorabila de momente in timpul carora ne vom confrunta cu experienta zadarniciei insesi.