",,Cum poti sa urasti o tara sau sa iubesti alta? Tibe vorbeste despre asemenea lucruri, eu n-am abilitatea lui. Eu cunosc oameni, orase, ferme, dealuri, rauri si stanci. Stiu cum, toamna, razele amurgului scalda un luminis pe o colina. Dar ce rost are sa inconjuri toate aceste lucruri cu o granita, sa le dai un nume si sa te opresti cu iubirea acolo unde numele inceteaza? Daca iti iubesti tara inseamna sa urasti netara? Atunci nu-i bine. E o simpla iubire de sine? Asta-i bine, dar nu trebuie sa faci din ea o virtute sau o profesiune... Asa cum iubesc viata, iubesc si dealurile Domeniului Estre, insa genul acesta de iubire nu are o frontiera a urii. Iar dincolo de asa ceva sunt ignorant, sper... Ignorant, in sensul Handdara: a ignora abstractul, a fi strans legat de concret. Atitudinea respectiva avea in ea ceva feminin: refuzarea abstractului, a idealului, o supunere fata de realitate, care nu ma incanta. (Estraven, cap. 15, ,,Spre Gheata")"