POMPIERUL: Nu vreti sa va spun niste povesti? DOAMNA SMITH: Vai, cum sa nu, sunteti o comoara. (il imbratiseaza.) DOMNUL SMITH, DOAMNA MARTIN, DOMNUL MARTIN: Da, da, povesti, bravo, bravo! (Aplauda.) POMPIERUL: Interesant e ca povestile pompierilor sunt toate adevarate si traite. POMPIERUL: Vorbesc despre lucruri pe care le-am trait pe pielea mea. Realitatea si numai realitatea. Nimic din carti. DOMNUL MARTIN: Asa e, nu in carti gasesti adevarul, ci in viata. DOAMNA SMITH: Dati-i drumul! DOMNUL MARTIN: Dati-i drumul! DOAMNA MARTIN: Liniste, incepe. POMPIERUL tuseste de mai multe ori: Iertati-ma, dar nu va mai uitati asa la mine. Ma jenez. Stiti ca sunt timid. DOAMNA SMITH: Ce comoara de om! (Il imbratiseaza.) POMPIERUL: Incerc totusi sa incep. Dar promiteti-mi ca nu ascultati. DOAMNA MARTIN: Pai, daca nu ascultam, n-auzim nimic. POMPIERUL: La asta nu m-am gandit! DOAMNA SMITH: V-am zis eu: are suflet de copil. DOMNUL MARTIN, DOMNUL SMITH: Vai ce copil mic si scump! (il imbratiseaza.) DOAMNA MARTIN: Curaj. POMPIERUL: Bine. (Tuseste, apoi incepe cu o voce tremu-rand de emotie.) Cainele si boul, fabula experimentala: ,,intr-o buna zi, alt bou l-a intrebat pe alt caine: <>