Un abur albastru urca in camera lui Felicite. Ea isi umfla narile, tragindu-l adinc in piept cu o senzualitate mistica; apoi inchise ochii. Buzele ii zimbeau. Bataile inimii i se incetinira una cite una, tot mai slabe, tot mai pierdute, ca un ecou care se indeparteaza, ca un izvor care seaca; si cind isi dadu cea din urma suflare, i se paru ca zareste in cerul intredeschis un papagal urias plutind deasupra capului ei.