"Era o noapte minunata, cum numai in tinerete pot fi noptile, iubite cititorule. Bolta instelata era atat de luminoasa, incat, privind-o, te intrebai fara sa vrei: cum e cu putinta oare, ca sub firmamentul acesta de vraja sa mai existe si oameni posomorati ori cu toane? E foarte tinereasca, desigur, si aceasta intrebare, iubite cititorule, deie Domnul ca ea sa-ti insenineze cat mai des sufletul! Alunecand insa cu gandul la feluriti oameni imbufnati si cu toane, mi-am amintit si de starea mea sufleteasca in tot cursul acelei zile. Un sentiment ciudat de instrainare puse pe nesimtite stapanire pe mine, chiar din zori. Incercam senzatia penibila a omului insingurat care deodata se simte parasit si uitat de toti. Oricine este in drept, fireste, sa ma intrebe: dar cine erau acesti ,,toti"? de vreme ce, in cei opt ani de cand locuiesc aici, la Petersburg, n-am reusit sa leg aproape nici o cunostinta. Si ce rost ar avea, la ce mi-ar folosi de fapt asemenea cunostinte, cand, fara sa fi cunoscut pe cineva direct, am ajuns sa cunosc aproape tot Petersburgul! De aceea am si avut impresia ca ma para!sesc toti, cand orasul intreg s-a ridicat deodata cu tot calabalacul, pornind intr-un exod grabit spre localitatile de vilegiatura din imprejurimile capitalei. Ingrozit la gandul ca raman singur, am hoinarit trei zile la rand pe strazi, prada unei tristeti cople!sitoare si fara a izbuti sa-mi dau seama de ceea ce se petrece cu mine. Fie ca mergeam pe Bulevardul Nevski, fie ca strabateam parcul sau rataceam de-a lungul cheiului -- nu mai intalneam acum nici un chip cunoscut, nici unul din oamenii aceia cu care ma obisnuisem a da ochii in cutare loc, la cutare ora, ani de-a randul. Ei nu ma cunoscusera, desigur, dar eu ii cunosteam... Ii cunosteam de aproape, caci le studiasem atat de bine chipurile, incat am ajuns sa le admir cand sunt voioase si ma simt tare abatut cand le vad intunecate. Am ajuns chiar sa leg un fel de prietenie cu un batranel, pe care, nu e zi de la Dumnezeu, sa nu-l intalnesc, la aceeasi ora, pe Fontanka. Are o infatisare atat de grava si e atat de cufundat in ganduri! Tot timpul mormaie ceva pe sub nas, gesticuleaza cu mana stanga, iar in dreapta tine un baston lung, noduros, cu maciulia aurita. Chiar si el m-a observat si manifesta fata de mine o simpatie sincera. Sunt convins ca, daca s-ar intampla sa nu fiu la ora obisnuita si pe locul stiut de pe Fontanka, l-ar cuprinde ipohondria. Iata de ce cateodata aproape ca ne si salutam, mai ales cand amandoi suntem in buna dispozitie. Mai deunazi, dupa ce nu ne vazusem doua zile la rand, intalnindu-ne a treia zi, printr-o pornire spontana, duseram involuntar mainile la palarie; ne opriram totusi la timp, stapanindu-ne gestul si trecuram cu simpatie unul pe langa celalalt. La fel de bine imi sunt cunoscute si casele. Cand trec pe strada, fiecare parca m-ar intampina cu aerul ca vrea sa-mi iasa in cale, ma priveste cu toate ferestrele si doar ca nu-mi spune: ,,Buna ziua! Cum va mai simtiti? Cat despre mine, multumesc lui Dumnezeu, sunt bine sanatoasa, iar pe la inceputul lunii am sa mai capat un etaj"; sau: ,,Cum o duceti cu sanatatea? Eu de maine intru in reparatie" (...) Sau, n-am sa uit niciodata intamplarea cu o casuta foarte draguta, de culoare roz-pal. Era o casuta de zid, zvelta si cocheta, si ma privea cu atata prietenie, iar la vecinele ei grosolane si greoaie se uita atat de semeata, incat inima-mi tresalta de bucurie ori de cate ori mi se intampla sa trec pe langa ea. Dar saptamana trecuta, avand drum pe acea strada si aruncandu-mi privirea spre prietena mea, o auzii cainandu-se amarnic: ,,Priveste, ma vopsesc in galben !" Mizerabilii! Nu-i crutasera nici coloanele, nici cornisele. Prietena mea se ingalbenise ca un canar. De suparare, simtii in gura gust de fiere si nici pana acum nu mi-am gasit puteri destule ca sa mai dau ochi cu sarmana mea prietena. (...)Asadar, cititorule cred ca intelegi cam in cel fel cunosc eu tot orasul Petersburg. youtubecom/watch?v=Fa5EVxyS7QM&"