Gandirea noastra este o permanenta abstractizare, o intoarcere a privirii de la simturi, o incercare de construire a unei lumi pur spirituale. Tu insa indragesti tocmai ce e mai nestatornic si muritor, si proclami sensul lumii tocmai in ceea ce este efemer. Tu nu-ti intorci privirea de la aceste lucruri vremelnice, tu li te daruiesti si prin daruirea ta ele capata valoare suprema, devin egale cu cele vesnice. Noi, cugetatorii, incercam a ne apropia de Dumnezeu scazand lumea din fiinta lui. Tu te apropii de El, iubindu-i creatia si creand-o din nou. Si una, si alta sunt lucrari umane si imperfecte, dar arta este mai nevinovata.