Nu va vorbi niciodata, nu va ierta, nu va intinde niciodata mina, va ramine de-a pururi in acest prezent inghetat. Totul este suspendat in asteptare: copacii de toamna, cerul de toamna, trecatorii anonimi. Printre salciile de la malul lacului, o biata mierla cam nebuna cinta, desi nu e timpul ei. Un stol de porumbei deasupra caselor; fragmente de libertate, de hazard, o algebra incarnata. Si venind nu se stie de unde, mirosul intepator de frunze arse.