Nu ai chef sa-ti amintesti dealtceva, nici de familie, nici de studii, nici de iubirile tale, nici de prietenii tai, nici de vacantele tale sau proiectele tale. Ai calatorit, dar nu ai adus nimic din calatoriile tale. Stai jos si nu vrei decat sa astepti, doar sa astepti, pana cand nu va mai fi nimic de asteptat : sa vina noaptea, ceasul de la biserica sa bata orele, zilele sa se duca una dupa alta si amintirile sa se estompeze. Nu te mai intalnesti cu prietenii. Nu mai deschizi usa. Nu mai cobori sa-ti iei scrisorile. Nu inapoiezi cartile pe care le-ai imprumutat. Nu le mai scrii parintilor. Nu iesi decat dupa lasarea intunericului, ca sobolanii, pisicile si monstrii. Umbli la nimereala p e strazi, te strecori in cinematografele mici si jegoase de pe Grands Boulevards. Uneori, umbli toata noaptea ; uneori, dormi toata ziua.