"Cunosti o femeie, o vezi, o auzi, constaiind o serie de calitati si defecte, distrat si in treacat, sau atent si cu dinadins, te deprinzi sa ramii "tu" in prezenta ei, adica spectator mai mult sau mai putin atras de spectacolul feminitatii ei, o critici mintal, o apreciezi uneori si o accepti treptat, aflind cum e frumoasa, cum e desteapta sau mediocra, avind surprize agreabile si dezamagiri suparatoare, pina cind intr-o zi simti ca mai presus de aprecierea ta femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abea-l stii numai tu. Bataia de inima pe care ti-o da acest secret te face sa respiri adinc propriul tau suflet, in care au aparut arome mai misterioase decit cele aduse de sevele pamintului. Intinzi bratele spre primavara lor. Iubesti. Si femeia de mult cunoscuta iti apare noua, din clipa in care ai intilnit-o. Te miri ca n-ai vazut de atunci ceea ce abea descoperi intr-o evidenta edenica. E o mirare intensa ca geniul, oricit ar fi de plat ceea ce-i urmeaza. Secunda acestei mirari hraneste cu luceferi pe poeti si cu cea mai virulenta toxina pe oamenii obisnuiti."