Intr-o societate si o epoca in care ciudatii sunt aruncati in adaposturi, adusi la serenitate pe baza de serotonina si recuperati de catre grup din individualismul lor prea intens si ambitios, cand ce e prea diferit este marginalizat, atunci devine extrem de important pentru constienta natiunii sa afirme activ extraordinarul. Daca eminenta depinde de destin, iar destinul de caracter, atunci putem inversa raportul dintre cele trei notiuni: pentru a imbunatati caracterul nu este suficienta instruirea morala. Putem uita de discursurile incurajatoare ale unor William Bennett sau Allan Bloom si sa privim mai degraba la destin si la particularitatile destinului celor eminenti. Imaginile lor - curajul, ambitia, riscurile - sunt instructorii nostri. Acesti trei reprezentanti ai mediei, ce au aprins angajamentele politice si religioase a milioane de americani, nu sunt oameni ai caracterului de mijloc.