RomCor - Ecclesiastes - 11

11:1  Aruncă-ţi pâinea pe ape şi, după multă vreme, o vei găsi iarăşi!

11:2  Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ.

11:3  Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. Oriîncotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămâne.

11:4  Cine se uită după vânt nu va semăna şi cine se uită după nori nu va secera.

11:5  Cum nu ştii care este calea vântului, nici cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.

11:6  Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti: aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.

11:7  Dulce este lumina şi o plăcere pentru ochi să vadă soarele.

11:8  Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure în toţi anii aceştia şi să se gândească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deşertăciune.

11:9  Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.

11:10  Goneşte orice necaz din inima ta şi depărtează răul din trupul tău, căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare.