RomCor - Ecclesiastes - 1

1:1  Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

1:2  O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

1:3  Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?

1:4  Un neam trece, altul vine şi pământul rămâne veşnic în picioare.

1:5  Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

1:6  Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotituri.

1:7  Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.

1:8  Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind.

1:9  Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.

1:10  Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

1:11  Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere-aminte la cei ce vor trăi mai târziu.

1:12  Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

1:13  Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

1:14  Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!

1:15  Ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

1:16  Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă”.

1:17  Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.

1:18  Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere.