RomCor - Ecclesiastes - 10

10:1  Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.

10:2  Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului, la stânga lui.

10:3  Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea şi spune tuturor că este un nebun!

10:4  Când izbucneşte împotriva ta mânia celui ce stăpâneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sângele rece te păzeşte de mari păcate.

10:5  Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală care vine de la cel ce cârmuieşte:

10:6  nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.

10:7  Am văzut robi călări şi voievozi mergând pe jos ca nişte robi.

10:8  Cine sapă groapa altuia cade el în ea şi cine surpă un zid va fi muşcat de un şarpe.

10:9  Cine sfărâmă pietre este rănit de ele şi cine despică lemne este în primejdie.

10:10  Când se toceşte fierul şi rămâne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înţelepciune.

10:11  Când muşcă şarpele, fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câştig din meşteşugul lui.

10:12  Cuvintele unui înţelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.

10:13  Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.

10:14  Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcar că omul nu ştie ce se va întâmpla. Şi cine-i va spune ce va fi după el?

10:15  Truda nebunului oboseşte pe cel ce nu cunoaşte drumul spre cetate.

10:16  Vai de tine, ţară al cărei împărat este un copil şi ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineaţă!

10:17  Ferice de tine, ţară al cărei împărat este de neam mare şi ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!

10:18  Când mâinile sunt leneşe, se lasă grinda şi când se lenevesc mâinile, plouă în casă.

10:19  Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.

10:20  Nu blestema pe împărat nici chiar în gând şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci, căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.