RomCor - Zechariah - 7

7:1  În anul al patrulea al împăratului Darius, Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu.

7:2  Cei din Betel trimiseseră pe Şareţer şi pe Reghem-Melec, cu oamenii săi, să se roage Domnului

7:3  şi să întrebe pe preoţii din Casa Domnului oştirilor şi pe proroci: „Trebuie să plâng şi în luna a cincea şi să mă înfrânez, cum am făcut atâţia ani?”

7:4  Atunci, Cuvântul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel:

7:5  „Spune la tot poporul ţării şi preoţilor: ‘Când aţi postit şi aţi plâns în luna a cincea şi a şaptea în aceşti şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?

7:6  Şi când mâncaţi şi beţi, nu sunteţi voi cei ce mâncaţi şi beţi?

7:7  Nu cunoaşteţi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit şi liniştit împreună cu cetăţile lui de primprejur şi când şi partea de miazăzi şi câmpia erau locuite?’ ”

7:8  Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel:

7:9  „Aşa a vorbit Domnul oştirilor: ‘Faceţi cu adevărat dreptate şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul.

7:10  Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan, nici pe străin şi pe sărac şi niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său’.

7:11  Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele şi şi-au astupat urechile ca să n-audă.

7:12  Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oştirilor S-a aprins de o mare mânie.

7:13  Când chema El, ei n-au vrut s-asculte. De aceea, nici Eu n-am vrut s-ascult când au chemat ei, zice Domnul oştirilor.

7:14  Ci i-am împrăştiat printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau; ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea şi, dintr-o ţară plăcută cum era, au făcut o pustie!”