RomCor - I Samuel - 5

5:1  Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu şi l-au dus din Eben-Ezer la Asdod.

5:2  După ce au pus mâna pe chivotul lui Dumnezeu, filistenii l-au dus în casa lui Dagon (Zeul peşte) şi l-au aşezat lângă Dagon.

5:3  A doua zi, asdodenii, care se sculaseră dis-de-dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon şi l-au pus înapoi la locul lui.

5:4  Şi a doua zi, sculându-se dis-de-dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon şi cele două mâini ale lui erau tăiate pe prag şi nu-i rămăsese decât trunchiul.

5:5  De aceea, până în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi cei ce intră în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.

5:6  Mâna Domnului a apăsat asupra celor din Asdod şi i-a pustiit; i-a lovit cu bube la şezut, atât în Asdod, cât şi în ţinutul lui.

5:7  Când au văzut că aşa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămână la noi, căci mâna Lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.”

5:8  Şi au trimis şi au adunat la ei pe toţi domnitorii filistenilor şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?” Domnitorii au răspuns: „Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.” Şi au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.

5:9  Dar, după ce a fost dus acolo, mâna Domnului a apăsat asupra cetăţii şi a fost o mare groază; a lovit pe oamenii cetăţii de la mic până la mare şi au avut o spuzeală de bube la şezut.

5:10  Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Când a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, ecroniţii au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare, pe noi şi poporul nostru.”

5:11  Şi au trimis şi au strâns pe toţi domnitorii filistenilor, şi au zis: „Trimiteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi şi poporul nostru.” Căci în toată cetatea era o groază de moarte, şi mâna lui Dumnezeu apăsa cu putere.

5:12  Oamenii care nu mureau erau loviţi cu bube la şezut, şi ţipetele cetăţii se înălţau până la cer.