RomCor - Jeremiah - 14

14:1  Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:

14:2  „Iuda jeleşte, cetăţile lui sunt pustiite, triste, posomorâte şi strigătele Ierusalimului se înalţă.

14:3  Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă şi se întorc cu vasele goale: ruşinaţi şi roşiţi, îşi acoperă capul.

14:4  Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în ţară, şi plugarii, înşelaţi în nădejdea lor, îşi acoperă capul.

14:5  Chiar şi cerboaica de pe câmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentru că nu găseşte verdeaţă.

14:6  Măgarii sălbatici stau pe locuri înalte şi pleşuve, trăgând aer ca nişte şerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă.”

14:7  „Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta.

14:8  Tu, care eşti nădejdea lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie, pentru ce să fii ca un străin în ţară, ca un călător care intră doar să petreacă noaptea în ea?

14:9  De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz care nu ne poate ajuta? Şi totuşi Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi!”

14:10  Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele, de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum Îşi aduce aminte de nelegiuirile lor şi le pedepseşte păcatele!”

14:11  Şi Domnul mi-a zis: „Nu mijloci pentru poporul acesta!

14:12  Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile şi chiar dacă vor aduce arderi-de-tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi, ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.”

14:13  Eu am răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată că prorocii lor le zic: ‘Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică’.”

14:14  Dar Domnul mi-a răspuns: „Prorocii lor prorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă şi nu le-am vorbit, ci ei vă prorocesc nişte vedenii mincinoase, prorociri deşarte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.

14:15  De aceea aşa vorbeşte Domnul despre prorocii care, măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuşi în Numele Meu şi zic: ‘Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta’. Prorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete!

14:16  Iar aceia cărora le prorocesc ei vor fi întinşi pe uliţele Ierusalimului de foamete şi sabie; nu va avea cine să-i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.”

14:17  „Spune-le lucrul acesta: ‘Îmi varsă lacrimi ochii zi şi noapte şi nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.

14:18  Dacă ies la câmp, dau peste oameni străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste nişte fiinţe sleite de foamete; chiar şi prorocul şi preotul cutreieră ţara, fără să ştie unde merg.’”

14:19  „Ai lepădat Tu de tot pe Iuda şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nicio vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, şi nu vine nimic bun; aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i decât groază!

14:20  Doamne, ne recunoaştem răutatea noastră şi nelegiuirea părinţilor noştri, căci am păcătuit împotriva Ta.

14:21  Pentru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legământul Tău cu noi!

14:22  Este oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!”