RomCor - Zechariah - 1

1:1  În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

1:2  „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri.

1:3  Spune-le dar: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor.»

1:4  Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!» Dar n-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine, zice Domnul.

1:5  Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau prorocii să trăiască veşnic?

1:6  Totuşi cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei prorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors şi au zis: «Domnul oştirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!»’ ”

1:7  În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Darius, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

1:8  „M-am uitat noaptea şi iată că un om era călare pe un cal roşu şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii, murgi şi albi.”

1:9  Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?” Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!”

1:10  Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: „Aceştia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!”

1:11  Şi ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi şi au zis: „Am cutreierat pământul şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!”

1:12  Atunci, Îngerul Domnului a luat cuvântul şi a zis: „Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani?”

1:13  Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine.

1:14  Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion

1:15  şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate, căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.»

1:16  De aceea aşa vorbeşte Domnul: «Mă întorc cu îndurare către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.»’

1:17  Strigă din nou şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângâia iarăşi Sionul, va alege iarăşi Ierusalimul».’ ”

1:18  Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne!

1:19  Am întrebat îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Şi el mi-a zis: „Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.”

1:20  Domnul mi-a arătat patru fierari.

1:21  Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?” Şi el a zis: „Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceştia au venit să sperie şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii.”