Site uses cookies to provide basic functionality.

OK
PSALMS
Prev Up Next Toggle notes
Chapter 39
Psal RomCor 39:1  Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii , cât va sta cel rău înaintea mea.”
Psal RomCor 39:2  Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit, şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.
Psal RomCor 39:3  Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia, şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă şi am zis:
Psal RomCor 39:4  „Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.”
Psal RomCor 39:5  Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.
Psal RomCor 39:6  Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori şi nu ştie cine le va lua.
Psal RomCor 39:7  Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.
Psal RomCor 39:8  Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!
Psal RomCor 39:10  Abate-Ţi loviturile de la mine! Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
Psal RomCor 39:11  Tu pedepseşti pe om şi-l loveşti pentru fărădelegea lui; îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.
Psal RomCor 39:12  Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrimilor mele! Căci sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.
Psal RomCor 39:13  Abate-Ţi privirea de la mine şi lasă-mă să răsuflu, până nu mă duc şi să nu mai fiu!