RomCor - Psalms - 10

10:1  Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?

10:2  Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi şi ei cad jertfă curselor urzite de el.

10:3  Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

10:4  Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui.

10:5  Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor potrivnicilor lui.

10:6  El zice în inima lui: „Nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire!”

10:7  Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri şi sub limbă are răutate şi fărădelege.

10:8  Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice; ochii lui pândesc pe cel nenorocit.

10:9  Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină; stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui;

10:10  se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare!

10:11  El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!”

10:12  Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mâna! Nu uita pe cei nenorociţi!

10:13  Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?

10:14  Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit şi Tu vii în ajutor orfanului.

10:15  Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

10:16  Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din ţara Lui.

10:17  Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,

10:18  ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.