RomCor - Psalms - 49

49:1  Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

49:2  mici şi mari, bogaţi şi săraci!

49:3  Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte şi inima mea are gânduri pline de judecată.

49:4  Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei.

49:5  Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?

49:6  Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

49:7  Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

49:8  Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

49:9  Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.

49:10  Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor.

49:11  Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi.

49:12  Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele care se taie.

49:13  Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor.

49:14  Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea şi, în curând, oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea şi Locuinţa morţilor le este locaşul.

49:15  Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui.

49:16  Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei,

49:17  căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

49:18  Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face,

49:19  căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată.

49:20  Omul pus în cinste şi fără pricepere este ca dobitoacele pe care le tai.