RomCor - Psalms - 77

77:1  Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.

77:2  În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.

77:3  Mi-aduc aminte de Dumnezeu şi gem; mă gândesc adânc în mine şi mi se mâhneşte duhul.

77:4  Tu îmi ţii pleoapele deschise şi, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.

77:5  Mă gândesc la zilele de demult, la anii de odinioară.

77:6  Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri şi zic:

77:7  „Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor?

77:8  S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?

77:9  A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?”

77:10  Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeaşi”…

77:11  Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;

77:12  da, mă voi gândi la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.

77:13  Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?

77:14  Tu eşti Dumnezeul care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.

77:15  Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.

77:16  Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au cutremurat şi adâncurile s-au mişcat.

77:17  Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, şi săgeţile Tale au zburat în toate părţile.

77:18  Tunetul Tău a izbucnit în vârtej de vânt, fulgerele au luminat lumea: pământul s-a mişcat şi s-a cutremurat.

77:19  Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.

77:20  Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi Aaron.