RomCor - Psalms - 102

102:1  Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi s-ajungă strigătul meu până la Tine!

102:2  Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine când strig! Ascultă-mă degrabă!

102:3  Căci zilele mele pier ca fumul şi oasele îmi ard ca un tăciune.

102:4  Inima îmi este lovită şi mi se usucă întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc.

102:5  Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

102:6  Semăn cu pelicanul din pustie, sunt ca o cucuvea din dărâmături;

102:7  nu mai pot dormi şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

102:8  În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei şi potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.

102:9  Mănânc ţărână în loc de pâine şi îmi amestec lacrimile cu băutura

102:10  din pricina mâniei şi urgiei Tale, căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat departe.

102:11  Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă şi mă usuc ca iarba.

102:12  Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

102:13  Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.

102:14  Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le e milă de ţărâna lui.

102:15  Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.

102:16  Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul şi Se va arăta în slava Sa.

102:17  El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.

102:18  Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul care se va naşte să laude pe Domnul!

102:19  Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pământ,

102:20  ca să audă gemetele prinşilor de război şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;

102:21  pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului şi laudele lui în Ierusalim,

102:22  când se vor strânge toate popoarele şi toate împărăţiile ca să slujească Domnului.

102:23  El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele,

102:24  Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!”

102:25  Tu ai întemeiat în vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

102:26  Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba.

102:27  Dar Tu rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.

102:28  Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.