RomCor - Psalms - 18

18:1  Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

18:2  Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!

18:3  Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.

18:4  Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii;

18:5  mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii.

18:6  Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

18:7  Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

18:8  Din nările Lui se ridica fum şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

18:9  A plecat cerurile şi S-a pogorât: un nor gros era sub picioarele Lui.

18:10  Călărea pe un heruvim şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.

18:11  Întunericul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

18:12  Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui, ieşeau nori care aruncau grindină şi cărbuni de foc.

18:13  Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină şi cărbuni de foc.

18:14  A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.

18:15  Atunci s-a văzut albia apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

18:16  El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;

18:17  m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine.

18:18  Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

18:19  El m-a scos la loc larg şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.

18:20  Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele,

18:21  căci am păzit căile Domnului, şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

18:22  Toate poruncile Lui au fost înaintea mea şi nu m-am depărtat de la legile Lui.

18:23  Am fost fără vină faţă de El şi m-am păzit de fărădelegea mea.

18:24  De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.

18:25  Cu cel bun, Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit, Te arăţi neprihănit;

18:26  cu cel curat, Te arăţi curat şi cu cel stricat, Te porţi după stricăciunea lui.

18:27  Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.

18:28  Da, Tu aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.

18:29  Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

18:30  Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

18:31  Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?

18:32  Dumnezeu mă încinge cu putere şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

18:33  El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă aşază pe înălţimile mele,

18:34  El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

18:35  Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină şi îndurarea Ta mă face mare.

18:36  Tu lărgeşti drumul sub paşii mei şi nu-mi alunecă gleznele.

18:37  Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung şi nu mă întorc până nu-i nimicesc.

18:38  Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice; ei cad sub picioarele mele.

18:39  Tu mă încingi cu putere pentru luptă şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.

18:40  Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

18:41  Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

18:42  Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

18:43  Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam, îmi este supus.

18:44  El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.

18:45  Fiilor străinului li se moaie inima de mine şi ies tremurând din cetăţuile lor.

18:46  Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,

18:47  Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele

18:48  şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

18:49  De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău.

18:50  El dă mari izbăviri împăratului Său şi dă îndurare unsului Său: lui David şi seminţei lui, pe vecie.