RomCor - Psalms - 139

139:1  Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

139:2  ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătrunzi gândul.

139:3  Ştii când umblu şi când mă culc şi cunoşti toate căile mele.

139:4  Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

139:5  Tu mă înconjuri pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.

139:6  O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă, ca s-o pot prinde.

139:7  Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?

139:8  Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.

139:9  Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

139:10  şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca.

139:11  Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi, şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”

139:12  iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul, ca lumina.

139:13  Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:

139:14  Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

139:15  Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

139:16  Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

139:17  Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!

139:18  Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

139:19  O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge!

139:20  Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!

139:21  Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

139:22  Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.

139:23  Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!

139:24  Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!