RomCor - Psalms - 107

107:1  „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!”

107:2  Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului

107:3  şi pe care i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare.

107:4  Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate şi nu găseau nicio cetate unde să poată locui.

107:5  Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.

107:6  Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;

107:7  i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.

107:8  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

107:9  Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.

107:10  Cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,

107:11  pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt.

107:12  El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.

107:13  Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.

107:14  I-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi le-a rupt legăturile.

107:15  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

107:16  Căci El a sfărâmat porţi de aramă şi a rupt zăvoare de fier.

107:17  Nebunii, prin purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.

107:18  Sufletul lor se dezgustase de orice hrană şi erau lângă porţile morţii.

107:19  Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;

107:20  a trimis Cuvântul Său şi i-a tămăduit, şi i-a scăpat de groapă.

107:21  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

107:22  Să-I aducă jertfe de mulţumiri şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.

107:23  Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe apele cele mari,

107:24  aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.

107:25  El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.

107:26  Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei.

107:27  Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat şi zadarnică le era toată iscusinţa.

107:28  Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.

107:29  A oprit furtuna, a adus liniştea şi valurile s-au potolit.

107:30  Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit şi Domnul i-a dus în limanul dorit.

107:31  O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

107:32  Să-L înalţe în adunarea poporului şi să-L laude în adunarea bătrânilor!

107:33  El preface râurile în pustiu şi izvoarele de apă în pământ uscat,

107:34  ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.

107:35  Tot El preface pustiul în iaz şi pământul uscat în izvoare de ape.

107:36  Aşază acolo pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;

107:37  însămânţează ogoare, sădesc vii şi le culeg roadele.

107:38  El îi binecuvântează, şi se înmulţesc nespus şi nu le împuţinează vitele.

107:39  Dacă sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,

107:40  El varsă dispreţul peste cei mari şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,

107:41  dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.

107:42  „Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!”

107:43  Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.