RomCor - Psalms - 73

73:1  Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată!

73:2  Totuşi era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!

73:3  Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi când vedeam fericirea celor răi.

73:4  Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte şi trupul le este încărcat de grăsime.

73:5  N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.

73:6  De aceea, mândria le slujeşte ca salbă şi asuprirea este haina care-i înveleşte.

73:7  Li se bulbucă ochii de grăsime şi au mai mult decât le-ar dori inima.

73:8  Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,

73:9  îşi înalţă gura până la ceruri şi limba le cutreieră pământul.

73:10  De aceea, aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,

73:11  şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”

73:12  Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi şi îşi măresc bogăţiile.

73:13  Degeaba dar mi-am curăţit eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,

73:14  căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit.

73:15  Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.

73:16  M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,

73:17  până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.

73:18  Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.

73:19  Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic.

73:20  Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!

73:21  Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie,

73:22  eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

73:23  Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;

73:24  mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

73:25  Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

73:26  Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.

73:27  Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.

73:28  Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul, Dumnezeu, Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.