RomCor - Genesis - 32

32:1  Iacov şi-a văzut de drum şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu.

32:2  Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită).

32:3  Iacov a trimis înainte nişte soli la fratele său Esau, în ţara Seir, în ţinutul lui Edom.

32:4  El le-a dat porunca următoare: „Iată ce să spuneţi domnului meu Esau: ‘Aşa vorbeşte robul tău Iacov: «Am locuit la Laban şi am rămas la el până acum;

32:5  am boi, măgari, oi, robi şi roabe şi trimit să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta».’ ”

32:6  Solii s-au întors înapoi la Iacov şi au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau, şi el vine înaintea ta cu patru sute de oameni.”

32:7  Iacov s-a înspăimântat foarte mult şi l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele

32:8  şi a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape.”

32:9  Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: ‘Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere, şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!’

32:10  Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere.

32:11  Izbăveşte-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii.

32:12  Şi Tu ai zis: ‘Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra’.”

32:13  Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el şi a pus deoparte, ca dar pentru fratele său Esau:

32:14  două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci,

32:15  treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.

32:16  Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă, deosebit, şi a poruncit robilor săi: „Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.”

32:17  A dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni fratele meu Esau şi te va întreba: ‘Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?’

32:18  să răspunzi: ‘A robului tău Iacov; ea este un dar trimis domnului meu Esau, şi el însuşi vine în urma noastră’.”

32:19  A dat aceeaşi poruncă celui de al doilea, celui de al treilea şi tuturor celor ce mânau turmele: „Aşa să vorbiţi domnului meu Esau când îl veţi întâlni.

32:20  Să spuneţi: ‘Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi.’ Căci îşi zicea el: ‘Îl voi potoli cu darul acesta care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă, şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă’.”

32:21  Astfel, darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

32:22  Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai lui şi a trecut vadul Iabocului.

32:23  I-a luat, i-a trecut pârâul şi a trecut tot ce avea.

32:24  Iacov însă a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.

32:25  Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el.

32:26  Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.”

32:27  Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el.

32:28  Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.”

32:29  Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo.

32:30  Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă.”

32:31  Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.

32:32  Iată de ce, până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei, căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.