RomCor - Lamentations - 5

5:1  Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

5:2  Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre, la cei din alte ţări!

5:3  Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca nişte văduve.

5:4  Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

5:5  Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire şi, când obosim, nu ne dau odihnă.

5:6  Am întins mâna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.

5:7  Părinţii noştri care au păcătuit nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele.

5:8  Robii ne stăpânesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mâinile lor.

5:9  Ne căutăm pâinea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

5:10  Ne arde pielea, ca un cuptor, de frigurile foamei.

5:11  Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

5:12  Mai-marii noştri au fost spânzuraţi de mâinile lor. Bătrânilor nu le-a dat nicio cinste.

5:13  Tinerii au fost puşi să râşnească şi copiii cădeau sub poverile de lemn.

5:14  Bătrânii nu se mai duc la poartă şi tinerii au încetat să mai cânte.

5:15  S-a dus bucuria din inimile noastre şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

5:16  A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

5:17  Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii,

5:18  este din pricină că Muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

5:19  Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuie din neam în neam!

5:20  Pentru ce să ne uiţi pe vecie şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

5:21  Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăşi zile ca cele de odinioară!

5:22  Să ne fi lepădat Tu de tot oare şi să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?