RomCor - Lamentations - 3

3:1  Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.

3:2  El m-a dus, m-a mânat în întuneric, şi nu în lumină.

3:3  Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mâna toată ziua.

3:4  Mi-a prăpădit carnea şi pielea şi mi-a zdrobit oasele.

3:5  A făcut zid împrejurul meu şi m-a înconjurat cu otravă şi durere.

3:6  Mă aşază în întuneric, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

3:7  M-a înconjurat cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele.

3:8  Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

3:9  Mi-a astupat calea cu pietre cioplite şi mi-a strâmbat cărările.

3:10  Mă pândeşte ca un urs şi ca un leu într-un loc ascuns.

3:11  Mi-a abătut căile şi apoi s-a aruncat pe mine şi m-a pustiit.

3:12  Şi-a încordat arcul şi m-a pus ţintă săgeţii Lui.

3:13  În rărunchi mi-a înfipt săgeţile din tolba Lui.

3:14  Am ajuns de râsul poporului meu şi toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei.

3:15  M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.

3:16  Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre, m-a acoperit cu cenuşă.

3:17  Mi-ai luat pacea şi nu mai cunosc fericirea.

3:18  Şi am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi nu mai am nicio nădejde în Domnul.”

3:19  „Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!”

3:20  Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.

3:21  Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

3:22  Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,

3:23  ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!

3:24  „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu, de aceea nădăjduiesc în El.

3:25  Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.

3:26  Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

3:27  Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.

3:28  Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;

3:29  să-şi umple gura cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea;

3:30  să dea obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări.

3:31  Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

3:32  Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el după îndurarea Lui cea mare,

3:33  căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

3:34  Când se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

3:35  când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt,

3:36  când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

3:37  Cine a spus şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?

3:38  Nu ies din gura Celui Preaînalt răul şi binele?

3:39  De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!

3:40  Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul.

3:41  Să ne înălţăm şi inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:

3:42  „Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!”

3:43  În mânia Ta, Te-ai ascuns şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

3:44  Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

3:45  Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

3:46  Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

3:47  De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

3:48  Şuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

3:49  Mi se topeşte ochiul în lacrimi necurmat şi fără răgaz,

3:50  până ce Domnul va privi din cer şi va vedea.

3:51  Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetăţii mele.

3:52  Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre.

3:53  Voiau să-mi nimicească viaţa într-o groapă şi au aruncat cu pietre în mine.

3:54  Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: „Sunt pierdut!”

3:55  Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

3:56  Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele.”

3:57  În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat şi ai zis: „Nu te teme!”

3:58  Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

3:59  Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

3:60  Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

3:61  Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

3:62  cuvântările potrivnicilor mei şi planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

3:63  Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală. Eu sunt cântecul lor de batjocură.

3:64  Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!

3:65  Împietreşte-le inima şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

3:66  Urmăreşte-i, în mânia Ta, şi şterge-i de sub ceruri, Doamne!