RomCor - Isaiah - 42

42:1  „Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.

42:2  El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe.

42:3  Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.

42:4  El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ, şi ostroavele vor nădăjdui în Legea Lui.”

42:5  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc şi suflet celor ce merg pe el:

42:6  „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor,

42:7  să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric.

42:8  Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor.

42:9  Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.

42:10  Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi, care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor!

42:11  Pustia şi cetăţile ei să înalţe glasul! Satele locuite de Chedar să-şi înalţe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munţilor!

42:12  Să dea slavă Domnului şi să vestească laudele Lui în ostroave!”

42:13  Domnul înaintează ca un viteaz, Îşi stârneşte râvna ca un om de război; înalţă glasul, strigă, Îşi arată puterea împotriva vrăjmaşilor Săi.

42:14  „Am tăcut multă vreme – zice Domnul – am tăcut şi M-am ţinut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii, voi gâfâi şi voi răsufla.

42:15  Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface râurile în ostroave şi iazurile le voi usca.

42:16  Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face şi nu-i voi părăsi.

42:17  Vor da înapoi, vor fi acoperiţi de ruşine cei ce se încred în idoli ciopliţi şi zic idolilor turnaţi: ‘Voi sunteţi dumnezeii noştri!’

42:18  Ascultaţi, surzilor, priviţi şi vedeţi, orbilor!

42:19  Cine este orb, dacă nu robul Meu şi surd ca solul Meu, pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu şi orb ca robul Domnului?

42:20  Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit:

42:21  Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o Lege mare şi minunată.

42:22  Şi totuşi poporul acesta este un popor prădat şi jefuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri şi înfundaţi în temniţe. Sunt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu-i scapă! Jefuiţi, şi nimeni nu zice: ‘Dă înapoi!’

42:23  Cine dintre voi însă pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte pe viitor?

42:24  Cine a dat pe Iacov pradă jafului, şi pe Israel în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui şi n-au ascultat Legea Lui.

42:25  De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părţile şi n-a înţeles; l-a ars şi n-a luat seama.”