RomCor - Isaiah - 7

7:1  S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată, dar n-a putut să-l bată.

7:2  Când au venit şi au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim!” a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul.

7:3  Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului,

7:4  şi spune-i: ‘Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic şi să nu ţi se moaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Reţin şi a Siriei şi din pricina fiului lui Remalia!

7:5  Nu te teme că Siria gândeşte rău împotriva ta şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic:

7:6  «Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem şi să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel».

7:7  Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Aşa ceva nu se va întâmpla şi nu va avea loc.

7:8  Căci Damascul va fi capitala Siriei şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şaizeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor.

7:9  Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă nu credeţi, nu veţi sta în picioare».’ ”

7:10  Domnul a vorbit din nou lui Ahaz şi i-a zis:

7:11  „Cere un semn de la Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.”

7:12  Ahaz a răspuns:. „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.”

7:13  Isaia a zis atunci: „Ascultaţi totuşi, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu?

7:14  De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).

7:15  El va mânca smântână şi miere până va şti să lepede răul şi să aleagă binele.

7:16  Dar, înainte ca să ştie copilul să lepede răul şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi împăraţi te temi tu va fi pustiită.”

7:17  Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău zile cum n-au mai fost niciodată din ziua când s-a despărţit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei).

7:18  În ziua aceea, Domnul va şuiera muştelor de la capătul râurilor Egiptului şi albinelor din ţara Asiriei;

7:19  ele vor veni şi se vor aşeza toate în vâlcelele pustii şi în crăpăturile stâncilor, pe toate tufişurile şi pe toate imaşurile.

7:20  În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Râu, şi anume cu împăratul Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba.

7:21  În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă şi două oi

7:22  şi vor da un aşa belşug de lapte încât vor mânca smântână, căci cu smântână şi cu miere se vor hrăni toţi cei ce vor rămâne în ţară.

7:23  În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor:

7:24  vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decât mărăcini şi spini.

7:25  Şi toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor în ei şi le vor bătători oile.