RomCor - Matthew - 4

4:1  Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de Diavolul.

4:2  Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit.

4:3  Ispititorul s-a apropiat de El şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini”.

4:4  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’.”

4:5  Atunci, Diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului

4:6  şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră’.”

4:7  „De asemenea, este scris”, a zis Isus: „‘Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău’.”

4:8  Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis:

4:9  „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie”.

4:10  „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti’.”

4:11  Atunci, Diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.

4:12  Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea.

4:13  A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali,

4:14  ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:

4:15  „Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor,

4:16  Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.”

4:17  De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape”.

4:18  Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari.

4:19  El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”.

4:20  Îndată, ei au lăsat mrejele şi au mers după El.

4:21  De acolo a mers mai departe şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor, Zebedei, şi îşi cârpeau mrejele. El i-a chemat.

4:22  Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor şi au mers după El.

4:23  Isus străbătea toată Galileea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care erau în norod.

4:24  I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi, şi El îi vindeca.

4:25  După El au mers multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.