RomCor - Matthew - 20

20:1  Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie.

20:2  S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi şi i-a trimis la vie.

20:3  A ieşit pe la ceasul al treilea şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.

20:4  ‘Duceţi-vă şi voi în via mea’, le-a zis el, ‘şi vă voi da ce va fi cu dreptul’. Şi s-au dus.

20:5  A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel.

20:6  Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă şi le-a zis: ‘De ce staţi aici toată ziua fără lucru?’

20:7  Ei i-au răspuns: ‘Pentru că nu ne-a tocmit nimeni’. ‘Duceţi-vă şi voi în via mea’, le-a zis el, ‘şi veţi primi ce va fi cu dreptul’.

20:8  Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: ‘Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi’.

20:9  Cei din ceasul al unsprezecelea au venit şi au luat fiecare câte un leu.

20:10  Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei tot câte un leu de fiecare.

20:11  După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului

20:12  şi ziceau: ‘Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei’.

20:13  Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ‘Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?

20:14  Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.

20:15  Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?’

20:16  Tot aşa , cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

20:17  Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis:

20:18  „Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte

20:19  şi-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia.”

20:20  Atunci, mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus, împreună cu fiii ei, şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere.

20:21  El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta”.

20:22  Drept răspuns, Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei.

20:23  Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu”.

20:24  Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.

20:25  Isus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire.

20:26  Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;

20:27  şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob.

20:28  Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”

20:29  Când au ieşit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus.

20:30  Şi doi orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”

20:31  Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”

20:32  Isus S-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?”

20:33  „Doamne”, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!”

20:34  Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor şi îndată orbii şi-au căpătat vederea şi au mers după El.