RomCor - Matthew - 14

14:1  În vremea aceea, cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus

14:2  şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.”

14:3  Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;

14:4  pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă”.

14:5  Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un proroc.

14:6  Dar, când se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor şi a plăcut lui Irod.

14:7  De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere.

14:8  Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”

14:9  Împăratul s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor sale şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.

14:10  Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă.

14:11  Capul a fost adus într-o farfurie şi dat fetei, care l-a dus la mamă-sa.

14:12  Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.

14:13  Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.

14:14  Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea şi a vindecat pe cei bolnavi.

14:15  Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.”

14:16  „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus; „daţi-le voi să mănânce”.

14:17  Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”.

14:18  Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine”.

14:19  Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.

14:20  Toţi au mâncat şi s-au săturat şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de firimituri.

14:21  Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

14:22  Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor.

14:23  După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.

14:24  În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.

14:25  Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.

14:26  Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat.

14:27  Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!”

14:28  „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape”.

14:29  „Vino!” i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.

14:30  Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”

14:31  Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

14:32  Şi, după ce au intrat în corabie, a stat vântul.

14:33  Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

14:34  După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.

14:35  Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El pe toţi bolnavii.

14:36  Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat.