RomCor - Exodus - 22

22:1  Dacă un om fură un bou sau o oaie şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată.

22:2  Dacă hoţul este prins spărgând şi e lovit şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor faţă de el;

22:3  dar, dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut rob, ca despăgubire pentru furtul lui.

22:4  Dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar sau oaie, se găseşte încă viu în mâinile lui, să dea îndoit înapoi.

22:5  Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie şi îşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi via lui.

22:6  Dacă izbucneşte un foc şi întâlneşte mărăcini în cale şi arde grâul în snopi sau în picioare sau câmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină.

22:7  Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare şi le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoţul trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit.

22:8  Dacă hoţul nu se găseşte, stăpânul casei să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său.

22:9  În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină sau un lucru pierdut, despre care se va zice: ‘Uite-l!’ – pricina amânduror părţilor să meargă până la Dumnezeu; acela pe care-l va osândi Dumnezeu trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său.

22:10  Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie sau un dobitoc oarecare să i-l păstreze şi dobitocul moare, îşi strică un mădular sau e luat cu sila de la el, fără să fi văzut cineva,

22:11  să se facă un jurământ, în Numele Domnului, între cele două părţi, şi cel ce a păstrat dobitocul va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta, şi celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască.

22:12  Dar, dacă dobitocul a fost furat de la el, va fi dator faţă de stăpânul lui să i-l înlocuiască.

22:13  Dacă dobitocul a fost sfâşiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă şi nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfâşiat.

22:14  Dacă un om împrumută altuia o vită, şi vita îşi strică un mădular sau moare în lipsa stăpânului ei, va trebui s-o plătească.

22:15  Dacă stăpânul e de faţă, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, preţul chiriei va fi de ajuns.

22:16  Dacă un om înşală pe o fată nelogodită şi se culcă cu ea, îi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă.

22:17  Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei cuvenite fetelor.

22:18  Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.

22:19  Oricine se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea.

22:20  Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur să fie nimicit cu desăvârşire.

22:21  Să nu chinuieşti pe străin şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

22:22  Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan.

22:23  Dacă-i asupreşti, şi ei strigă la Mine după ajutor – Eu le voi auzi strigătele;

22:24  mânia Mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve şi copiii voştri vor rămâne orfani.

22:25  Dacă împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar şi să nu ceri camătă de la el.

22:26  Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui,

22:27  căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul – cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv.

22:28  Să nu huleşti pe Dumnezeu şi să nu blestemi pe mai-marele poporului tău.

22:29  Să nu pregeţi să-Mi aduci pârga secerişului tău şi a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul născut din fiii tăi.

22:30  Să-Mi dai şi întâiul născut al vacii tale şi al oii tale; să rămână şapte zile cu mamă-sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci.

22:31  Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi. Să nu mâncaţi carne sfâşiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncaţi la câini.