RomCor - Proverbs - 17

17:1  Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace, decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!

17:2  Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

17:3  Tigaia lămureşte argintul şi cuptorul lămureşte aurul, dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.

17:4  Cel rău ascultă cu luare-aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.

17:5  Cine îşi bate joc de sărac îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

17:6  Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor şi părinţii sunt slava copiilor lor.

17:7  Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase, în gura unui om de viţă aleasă!

17:8  Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc.

17:9  Cine acoperă o greşeală caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.

17:10  O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun.

17:11  Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

17:12  Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui.

17:13  Celui ce întoarce rău pentru bine nu-i va părăsi răul casa.

17:14  Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi.

17:15  Cel ce iartă pe vinovat şi cel ce osândeşte pe cel nevinovat sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.

17:16  La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?… Dar n-are minte.

17:17  Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.

17:18  Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său.

17:19  Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă îşi caută pieirea.

17:20  Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.

17:21  Cine dă naştere unui nebun va avea întristare şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.

17:22  O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.

17:23  Cel rău primeşte daruri pe ascuns ca să sucească şi căile dreptăţii.

17:24  Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.

17:25  Un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut.

17:26  Nu este bine să osândeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.

17:27  Cine îşi înfrânează vorbele cunoaşte ştiinţa şi cine are duhul potolit este un om priceput.

17:28  Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.