RomCor - Judges - 5

5:1  În ziua aceea, Debora a cântat această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam:

5:2  „Nişte căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel, Şi poporul s-a arătat gata de luptă: Binecuvântaţi pe Domnul!

5:3  Ascultaţi, împăraţi! Luaţi aminte, domnitori! Voi cânta, da, voi cânta Domnului, Voi cânta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.

5:4  Doamne, când ai ieşit din Seir, Când ai plecat din câmpiile Edomului, Pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat Şi norii au turnat ape cu găleata;

5:5  Munţii s-au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clătinat înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel.

5:6  Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei, drumurile erau părăsite, Şi călătorii apucau pe căi strâmbe.

5:7  Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, Până când m-am sculat eu, Debora, Până când m-am ridicat eu ca o mamă în Israel.

5:8  El îşi alesese noi dumnezei. Atunci, războiul era la porţi, Dar nu vedeai nici scut, nici suliţă La patruzeci de mii în Israel.

5:9  Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel, Spre aceia din popor care s-au arătat gata să lupte. Binecuvântaţi pe Domnul!

5:10  Voi, care călăriţi pe măgăriţe albe, Voi, care şedeţi pe covoare, Şi voi, care umblaţi pe drum, cântaţi!

5:11  Arcaşii din mijlocul adăpătoarelor Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului, Binefacerile cârmuirii Sale în Israel! Atunci, poporul Domnului s-a pogorât la porţi:

5:12  Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora! Trezeşte-te, trezeşte-te şi zi o cântare! Scoală-te, Barac, Şi adu-ţi robii de război, Fiul lui Abinoam!

5:13  Atunci, o rămăşiţă din popor a biruit pe cei puternici, Domnul mi-a dat biruinţa asupra celor viteji.

5:14  Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec. După tine a mers Beniamin în oştirea ta. Din Machir au venit căpeteniile Şi din Zabulon, cârmuitorii.

5:15  Mai-marii lui Isahar au fost cu Debora, Şi Isahar a venit după Barac, A fost trimis pe urma lui în vale. La pâraiele lui Ruben, Au fost mari hotărâri!

5:16  Pentru ce ai rămas în mijlocul staulelor Să asculţi behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben Mari au fost sfaturile!

5:17  Galaadul de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa. Pentru ce a stat Dan pe corăbii? Aşer a stat pe malul mării Şi s-a odihnit în limanurile lui.

5:18  Zabulon este un popor care a înfruntat moartea Şi Neftali la fel, pe înălţimile din câmpie.

5:19  Împăraţii au venit, s-au luptat; Atunci au luptat împăraţii Canaanului, La Tanaac, la apele Meghido; N-au luat nici o pradă, nici argint.

5:20  Din ceruri se luptau, De pe cărările lor, stelele se luptau împotriva lui Sisera,

5:21  Pârâul Chison i-a luat, Pârâul din vremile străvechi, pârâul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji!

5:22  Atunci, copitele cailor au răsunat De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.

5:23  Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui, Căci n-au venit în ajutorul Domnului, În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji!

5:24  Binecuvântată să fie între femei Iael, Nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvântată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!

5:25  El a cerut apă, şi ea i-a dat lapte; În pahar împărătesc i-a adus unt.

5:26  Cu o mână a luat ţăruşul Şi cu dreapta, ciocanul lucrătorilor, A lovit pe Sisera, i-a despicat capul, I-a sfărâmat şi străpuns tâmpla.

5:27  El s-a ghemuit: a căzut şi s-a culcat la picioarele ei; S-a ghemuit şi a căzut la picioarele ei; Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.

5:28  Pe fereastră, prin zăbrele, Se uită mama lui Sisera şi strigă: ‘Pentru ce zăboveşte carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui aşa de încet?’

5:29  Cele mai înţelepte dintre femeile ei îi răspund Şi ea îşi răspunde singură:

5:30  ‘Negreşit, au găsit pradă! Şi-o împart: O fată, două fete de fiecare om; Pradă de haine vopsite pentru Sisera; Pradă de haine vopsite, cusute la gherghef, Două haine vopsite şi cusute la gherghef, De pus pe grumazul biruitorului!’

5:31  Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele când se arată în puterea lui”. Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.