RomCor - Ecclesiastes - 7

7:1  Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii.

7:2  Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta.

7:3  Mai bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună.

7:4  Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.

7:5  Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului decât să asculţi la cântecul celor fără minte.

7:6  Căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Şi aceasta este o deşertăciune.

7:7  Averea luată prin silă înnebuneşte pe cel înţelept şi mita strică inima.

7:8  Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat.

7:9  Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor.

7:10  Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.

7:11  Înţelepciunea preţuieşte cât o moştenire şi chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.

7:12  Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.

7:13  Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu! Cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb?

7:14  În ziua fericirii, fii fericit şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una, şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.

7:15  Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un om fără prihană care piere în neprihănirea lui, şi este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui.

7:16  Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept. Pentru ce să te pierzi singur?

7:17  Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte. Pentru ce vrei să mori înainte de vreme?

7:18  Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o laşi din mână, căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea.

7:19  Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate.

7:20  Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

7:21  Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!

7:22  Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.

7:23  Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: „Mă voi înţelepţi.” Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.

7:24  Cu mult mai departe decât era mai înainte şi ce adâncă! Cine o va putea găsi?

7:25  M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile cu gând să înţeleg, să adâncesc şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.

7:26  Şi am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă şi un laţ şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.

7:27  Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pătrund rostul;

7:28  iată ce-mi caută şi acum sufletul şi n-am găsit. Din o mie am găsit un om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea.

7:29  Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.