RomCor - Luke - 17

17:1  Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin!

17:2  Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.

17:3  Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!

17:4  Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: ‘Îmi pare rău!’ să-l ierţi.”

17:5  Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!”

17:6  Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare, şi v-ar asculta.

17:7  Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată şi şezi la masă?’

17:8  Nu-i va zice mai degrabă: ‘Găteşte-mi să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu?’

17:9  Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.

17:10  Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem’.”

17:11  Isus mergea spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea.

17:12  Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat departe,

17:13  şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!”

17:14  Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi.

17:15  Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.

17:16  S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean.

17:17  Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?

17:18  Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?”

17:19  Apoi i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit”.

17:20  Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.

17:21  Nu se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

17:22  Şi a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea.

17:23  Vi se va zice: ‘Iată-L aici, iată-L acolo!’ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.

17:24  Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.

17:25  Dar, mai întâi, trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.

17:26  Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului:

17:27  mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.

17:28  Ces-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau,

17:29  dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi.

17:30  Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.

17:31  În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei şi îşi va avea vasele în casă să nu se pogoare să le ia şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.

17:32  Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.

17:33  Oricine va căuta să-şi scape viaţa o va pierde şi oricine o va pierde o va găsi.

17:34  Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;

17:35  două femei vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată.

17:36  Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.”

17:37  Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.”