RomCor - Luke - 4

4:1  Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,

4:2  unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit.

4:3  Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine”.

4:4  Isus i-a răspuns: „Este scris: ‘Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’.”

4:5  Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului,

4:6  şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc.

4:7  Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”

4:8  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: ‘Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti’.”

4:9  Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;

4:10  căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;’

4:11  şi ‘ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.’ ”

4:12  Isus i-a răspuns: „S-a spus: ‘Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău’.”

4:13  După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.

4:14  Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur.

4:15  El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.

4:16  A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească

4:17  şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:

4:18  „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi

4:19  şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”

4:20  În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El.

4:21  Atunci, a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit”.

4:22  Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?”

4:23  Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: ‘Doctore, vindecă-te pe tine însuţi’ şi Îmi veţi zice: ‘Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum’.”

4:24  „Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc nu este primit bine în patria lui.

4:25  Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel,

4:26  şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.

4:27  Şi mulţi leproşi erau în Israel pe vremea prorocului Elisei, şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.”

4:28  Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie.

4:29  Şi s-au sculat, L-au scos din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie.

4:30  Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.

4:31  S-a pogorât în Capernaum, cetate din Galileea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului.

4:32  Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere.

4:33  În sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat şi care a strigat cu glas tare:

4:34  „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.”

4:35  Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi din omul acesta!” Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit din el, fără să-i facă vreun rău.

4:36  Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi ziceau unii către alţii: „Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!”

4:37  Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.

4:38  După ce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari şi L-au rugat pentru ea.

4:39  El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească.

4:40  La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca.

4:41  Din mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Dar El îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul.

4:42  Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei.

4:43  Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis”.

4:44  Şi propovăduia în sinagogile Galileii.