RomCor - Luke - 24

24:1  În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele, pe care le pregătiseră.

24:2  Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,

24:3  au intrat înăuntru şi n-au găsit trupul Domnului Isus.

24:4  Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.

24:5  Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?

24:6  Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,

24:7  când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze.”

24:8  Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

24:9  La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

24:10  Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele.

24:11  Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau.

24:12  Dar Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

24:13  În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim,

24:14  şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

24:15  Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.

24:16  Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.

24:17  El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.

24:18  Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici, în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”

24:19  „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.

24:20  Cum preoţii cei mai de seamă şi mai-marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?

24:21  Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

24:22  Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,

24:23  nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

24:24  Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

24:25  Atunci, Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!

24:26  Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”

24:27  Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

24:28  Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

24:29  Dar ei au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut”. Şi a intrat să rămână cu ei.

24:30  Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.

24:31  Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

24:32  Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”

24:33  S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc

24:34  şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon”.

24:35  Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

24:36  Pe când vorbeau ei astfel, Însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”

24:37  Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.

24:38  Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?

24:39  Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”

24:40  (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)

24:41  Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?”

24:42  I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere.

24:43  El le-a luat şi a mâncat înaintea lor.

24:44  Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi”.

24:45  Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

24:46  Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.

24:47  Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.

24:48  Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.

24:49  Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

24:50  El i-a dus până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.

24:51  Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.

24:52  După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

24:53  Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.