RomCor - Luke - 2

2:1  În vremea aceea, a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.

2:2  Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.

2:3  Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

2:4  Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David,

2:5  să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

2:6  Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.

2:7  Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

2:8  În ţinutul acela, erau nişte păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

2:9  Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.

2:10  Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:

2:11  astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.

2:12  Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”

2:13  Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:

2:14  „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui”.

2:15  După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul”.

2:16  S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle.

2:17  După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.

2:18  Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.

2:19  Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei.

2:20  Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.

2:21  Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.

2:22  Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului,

2:23  după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”,

2:24  şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.

2:25  Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.

2:26  Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.

2:27  El a venit în Templu mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,

2:28  Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

2:29  „Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.

2:30  Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,

2:31  pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,

2:32  lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău Israel.”

2:33  Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.

2:34  Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stârni împotrivire.

2:35  Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”

2:36  Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.

2:37  Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.

2:38  A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.

2:39  După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.

2:40  Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.

2:41  Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la Praznicul Paştelor.

2:42  Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul Praznicului.

2:43  Apoi, după ce au trecut zilele Praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.

2:44  Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.

2:45  Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute.

2:46  După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.

2:47  Toţi care-L auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.

2:48  Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.”

2:49  El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?”

2:50  Dar ei n-au înţeles spusele Lui.

2:51  Apoi, S-a pogorât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.

2:52  Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.