RomCor - Luke - 18

18:1  Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.

18:2  El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.

18:3  În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el şi-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu’.

18:4  Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,

18:5  totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul’.”

18:6  Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?

18:7  Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

18:8  Vă spun căle va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

18:9  A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi.

18:10  „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş.

18:11  Fariseul sta în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta.

18:12  Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’

18:13  Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’

18:14  Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.”

18:15  I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.

18:16  Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.

18:17  Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea.”

18:18  Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

18:19  „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.

18:20  Ştii poruncile: ‘Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta’.”

18:21  „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea”.

18:22  Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”

18:23  Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat.

18:24  Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!

18:25  Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”

18:26  Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”

18:27  Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu”.

18:28  Atunci, Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat”.

18:29  Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu

18:30  şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică”.

18:31  Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim şi totce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.

18:32  Căci va fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa

18:33  şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”

18:34  Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

18:35  Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.

18:36  Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.

18:37  I-au spus: „Trece Isus din Nazaret”.

18:38  Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”

18:39  Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”

18:40  Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:

18:41  „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea”.

18:42  Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”

18:43  Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.