RomCor - Psalms - 31

31:1  Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă în dreptatea Ta!

31:2  Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!

31:3  Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.

31:4  Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!

31:5  În mâinile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!

31:6  Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deşerţi şi mă încred în Domnul.

31:7  Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,

31:8  şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.

31:9  Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: faţa, sufletul şi trupul mi s-au topit de întristare;

31:10  mi se sfârşeşte viaţa în durere şi anii în suspinuri. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele!

31:11  Din pricina potrivnicilor mei am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliţă fug de mine.

31:12  Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat.

31:13  Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte împrejur, când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea şi uneltesc să-mi ia viaţa.

31:14  Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!”

31:15  Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!

31:16  Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă prin îndurarea Ta!

31:17  Doamne, să nu rămân de ruşine când Te chem. Ci să rămână de ruşine cei răi şi ei să se pogoare muţi în Locuinţa morţilor!

31:18  Să amuţească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!

31:19  O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!

31:20  Tu îi ascunzi la adăpostul Feţei Tale de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.

31:21  Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o cetate întărită!

31:22  În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele când am strigat spre Tine.

31:23  Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi şi pedepseşte aspru pe cei mândri.

31:24  Fiţi tari şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!