RomCor - Job - 11

11:1  Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis:

11:2  „Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns şi să creadă limbutul că are dreptate?

11:3  Vor face vorbele tale deşarte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

11:4  Tu zici: ‘Felul meu de a vedea este drept şi sunt curat în ochii Tăi.’

11:5  Ah, de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă

11:6  şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuşi după fărădelegea ta!

11:7  Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?

11:8  Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

11:9  Întinderea ei este mai lungă decât pământul şi mai lată decât marea.

11:10  Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?

11:11  Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.

11:12  Omul, dimpotrivă, are minte de nebun şi s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!

11:13  Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El.

11:14  Depărtează-te de fărădelege şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

11:15  Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;

11:16  îţi vei uita suferinţele şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.

11:17  Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii.

11:18  Vei fi plin de încredere şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.

11:19  Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

11:20  Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!”