RomCor - Job - 32

32:1  Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină.

32:2  Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.

32:3  Şi s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns, şi totuşi osândeau pe Iov.

32:4  Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu aşteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.

32:5  Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.

32:6  Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul şi a zis: „Eu sunt tânăr, şi voi sunteţi bătrâni, de aceea m-am temut şi m-am ferit să vă arăt gândul meu.

32:7  Eu îmi ziceam: ‘Să vorbească bătrâneţea, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea’.

32:8  Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.

32:9  Nu vârsta aduce înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci.

32:10  Iată de ce zic: ‘Ascultaţi-mă!’ Îmi voi spune şi eu părerea.

32:11  Am aşteptat sfârşitul cuvântărilor voastre, v-am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov.

32:12  V-am dat toată luarea aminte; şi iată că niciunul din voi nu l-a încredinţat, niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.

32:13  Să nu ziceţi însă: ‘În el noi am găsit înţelepciunea’ – numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!

32:14  Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul, de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decât voi.

32:15  Ei se tem, nu mai răspund! Li s-a tăiat cuvântul!

32:16  Am aşteptat până şi-au sfârşit cuvântările, până s-au oprit şi n-au ştiut ce să mai răspundă.

32:17  Vreau să răspund şi eu la rândul meu, vreau să spun şi eu ce gândesc.

32:18  Căci sunt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;

32:19  lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.

32:20  Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.

32:21  Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni,

32:22  căci nu ştiu să linguşesc, altfel într-o clipeală m-ar lua Ziditorul meu.