RomCor - Job - 22

22:1  Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:

22:2  „Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu, ci înţeleptul nu-şi foloseşte decât lui.

22:3  Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va câştiga El?

22:4  Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare şi intră la judecată cu tine?

22:5  Nu-i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale, fără număr?

22:6  Luai fără pricină zăloage de la fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.

22:7  Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pâine omului flămând.

22:8  Ţara era a ta fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea fiindcă erai cu vază.

22:9  Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale şi braţele orfanilor le frângeai.

22:10  Pentru aceea eşti înconjurat de curse şi te-a apucat groaza dintr-odată.

22:11  Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc?

22:12  Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vârful stelelor. Ce înalt este!

22:13  Şi tu zici: ‘Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul de nori?

22:14  Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!’

22:15  Ce, vrei s-apuci pe calea străveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,

22:16  care au fost luaţi înainte de vreme şi au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge?

22:17  Ei ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic?’

22:18  Şi totuşi Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. – Departe de mine sfatul celor răi! –

22:19  Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va râde de ei

22:20  şi va zice: ‘Iată pe potrivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!’

22:21  Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.

22:22  Primeşte învăţătură din gura Lui şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.

22:23  Vei fi aşezat iarăşi la locul tău dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.

22:24  Aruncă dar aurul în ţărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!

22:25  Şi atunci, Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.

22:26  Atunci, Cel Atotputernic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.

22:27  Îl vei ruga, şi te va asculta şi îţi vei putea împlini juruinţele.

22:28  Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.

22:29  Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.

22:30  El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mâinilor tale.”