RomCor - Job - 19

19:1  Iov a luat cuvântul şi a zis:

19:2  „Până când îmi veţi întrista sufletul şi mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre?

19:3  Iată că de zece ori m-aţi batjocorit. Nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

19:4  Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta.

19:5  Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sunt vinovat?

19:6  Atunci, să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte şi mă înveleşte cu laţul Lui.

19:7  Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

19:8  Mi-a tăiat orice ieşire şi nu pot trece; a răspândit întuneric pe cărările mele.

19:9  M-a despuiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap,

19:10  m-a zdrobit din toate părţile şi pier, mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.

19:11  S-a aprins de mânie împotriva mea, S-a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

19:12  Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum până la mine şi au tăbărât în jurul cortului meu.

19:13  A depărtat pe fraţii mei de la mine, şi prietenii mei s-au înstrăinat de mine.

19:14  Rudele mele m-au părăsit, şi cei mai de aproape ai mei m-au uitat.

19:15  Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut.

19:16  Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

19:17  Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

19:18  Până şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

19:19  Aceia în care mă încredeam mă urăsc, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.

19:20  Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi.

19:21  Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit.

19:22  De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

19:23  Oh! Aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte;

19:24  aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stâncă pe vecie…

19:25  Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.

19:26  Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.

19:27  Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.

19:28  Atunci veţi zice: ‘Pentru ce-l urmăream noi?’ Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

19:29  Temeţi-vă de sabie, căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.”